Urticarie: cauze, tipuri, management, prevenție

Definită ca o reacție alergică sau inflamatorie la nivelul pielii, urticaria face parte din categoria manifestările dermatologice frecvent întâlnite în rândul populației. Termenul medical utilizat de urticarie face referire la aspectul specific al pielii afectate, asemănător cu reacțiile produse în urma contactului cu urzica.

Urticarie – definiție

Poate fi definită ca o reacție alergică sau inflamatorie la nivelul pielii, cauzată în principal de eliberarea histaminei și a altor substanțe chimice de către celulele sistemului imunitar. Această eliberare de mediatori determină dilatarea vaselor sanguine și apariția edemului la nivelul straturilor superficiale ale pielii. Leziunile specifice apar brusc, se modifică rapid și, de obicei, dispar complet în decurs de câteva ore sau zile. Aceste papule au de obicei margini clar definite și pot apărea oriunde pe corp.Episoadele de urticarie pot varia de la forme ușoare și temporare până la manifestări cronice severe care afectează semnificativ calitatea vieții.

Foarte important este ca noțiunea de urticarie să nu fie confundată cu noțiunea de alergie. Alergia este o reacție generală a organismului față de anumite substanțe (alergeni), iar urticaria poate fi o manifestare particulară (cutanată) a unei alergii, însă există situații când nu orice alergie determină obligatoriu urticarie, și nu orice caz de urticarie este generat de o alergie.

Posibile cauze în urticarie

Cauzele care stau la baza declanșării acestei afecțiuni sunt numeroase, însă de foarte multe ori nu poate fi identificată cu exactitate sursa. Printre cele mai comune cauze de natură imunologică (alergică) se numără alergiile alimentare (lapte, ouă, pește, nuci), alergiile medicamentoase (antibiotice, antiinflamatoare nesteroidiene, vaccinuri), înțepăturile de insecte, infecțiile virale sau bacteriene și stresul emoțional. De asemenea, pot fi considerate cauze declanșatoare ale acestei afecțiuni, non-alergice, expunerea la stimuli fizici precum frigul, căldura, presiunea, vibrațiile sau lumina solară, stresul emoțional, stările de anxietate intense, tulburările metabolice și hormonale, afecțiunile autoimune și inflamatorii cronice (lupus eritematos sistemic, artrită reumatoidă, vasculite), expunerea la substanțe chimice (detergent, parfumuri, creme, latex, coloranți alimentari sau conservanți).

Pentru identificarea precisă a factorului declanșator, de cele mai multe ori este necesar un consult alergologic sau dermatologic și investigații suplimentare (teste alergologice, analize de sânge etc.).

Clasificare

În funcție de durata simptomelor și factorii declanșatori, urticaria poate fi clasificată în mai multe tipuri:

• urticarie acută – este cea mai frecventă formă, cu o durată mai mică de șase săptămâni și adesea este provocată de alergii alimentare sau medicamente; de obicei, remite spontan după eliminarea factorului declanșator;
• urticarie cronică spontană – durează mai mult de șase săptămâni și nu are o cauză clară identificabilă;
• urticarie fizicală – o formă particulară și este declanșată în mod direct de factori fizici precum frig, căldură, presiune sau lumină;
• urticarie colinergică – are o durată relativ scurtă și este declanșată de transpirație, efort fizic sau stres. În general, episoadele durează între 30 de minute și maximum 2 ore, după care leziunile dispar spontan, fără să lase urme;
• urticarie de contact – o formă particulară a acestei afecțiuni, care apare atunci când pielea intră în contact direct cu anumite substanțe iritante sau alergene. Leziunile apar rapid (în câteva minute până la maximum o oră) după contactul cu substanța declanșatoare și dispar spontan în scurt timp (de obicei, câteva ore).

Soluții terapeutice și management

Tratamentul și managementul eficient al episoadelor de urticarie implică identificarea și evitarea pe cât posibil a factorilor declanșatori, controlul simptomelor și prevenirea recurențelor. Tratamentul medicamentos, de primă linie, constă în administrarea orală de antihistaminice H1 de generația a II-a (cetirizină, loratadină, desloratadină), care, comparativ cu cele din generația I, prezintă un profil de siguranță mai bun și un efect de sedare mai redus. Acestea au rolul de a reduce pruritul, inflamația și erupțiile cutanate.

În cazurile severe de urticarie se pot administra corticosteroizi (prednison, metilprednisolon), pentru o perioadă scurtă de timp. În urticaria cronică severă, refractară, se apelează la terapii biologice. Inițierea tratamentului medicamentos în toate cazurile de urticarie se face la recomandarea și sub supravegherea medicului, pentru evitarea posibilelor reacții adverse sau supradozării.

În situația urticariei acute provocate de alimente sau medicamente, este esențială evitarea expunerii ulterioare la factorul declanșator. Monitorizarea dietei și eliminarea alimentelor alergene sunt pași cruciali în gestionarea pe termen lung a episoadelor de urticarie. În cazul urticariei cronice spontane, tratamentul de întreținere poate fi necesar pentru perioade îndelungate.

Pentru o mai bună ameliorare a simptomelor și a disconfortului creat de urticarie, tratamentul medicamentos poate fi asociat cu unele măsuri nefarmacologice, precum: aplicarea de comprese reci, băi răcoritoare, folosirea loțiunilor calmante.

Prevenția urticariei

Prevenția recurențelor face parte, de asemenea, din managementul urticariei și se bazează în principal pe identificarea și evitarea expunerii la factorii declanșatori cunoscuți, dar și pe menținerea unui stil de viață sănătos și echilibrat. Printre măsurile de prevenție recomandate se află:

• evitarea alimentelor și medicamentelor care în trecut au declanșat episoade de urticarie;
• controlul stresului emoțional prin tehnici de relaxare (exerciții de respirație, yoga, meditație etc.) sau prin activități fizice moderate;
• evitarea contactului prelungit cu factori declanșatori: frig, soare, haine strâmte etc.;
• utilizarea de produse de îngrijire a pielii, hipoalergenice, pentru evitarea urticariei produse de alergeni chimici;
• monitorizarea și controlul periodic al afecțiunilor care pot declanșa episoade de urticarie;
• consult medical specializat, periodic, în cazul urticariei cronice sau în cazul unor episoade frecvente.

Urticaria, în general, nu este o afecțiune gravă, însă poate fi foarte neplăcută și poate afecta considerabil calitatea vieții pacientului prin simptomele intense de mâncărime, disconfort și, uneori, dificultăți de odihnă sau concentrare. Există situații, rar, când simptomele urticariei sunt asociate cu angioedem (umflare a buzelor, limbii, pleoapelor, gâtului) sau cu anafilaxie (reacție alergică gravă), fapt ce impune îngrijire medicală de urgență.

Persoanele cu predispoziție la dezvoltarea acestei afecțiuni trebuie să fie informate despre recunoașterea timpurie a simptomelor și să aibă acces rapid la tratamentul antihistaminic pentru prevenirea agravării simptomatologiei. Este recomandată o comunicare regulată cu un specialist alergolog sau dermatolog pentru monitorizarea afecțiunii și ajustarea tratamentului.

Referințe bibliografice:

1. Zuberbier T, Abdul Latiff AH, Abuzakouk M, et al. The international EAACI/GA²LEN/EuroGuiDerm/APAAACI guideline for the definition, classification, diagnosis and management of urticaria;
2. org/allergies/types-allergies/hives-urticaria;
3. Webmd.com.

Foto: Shutterstock

Raluca Catana

Farmacist Specialist Laborator farmaceutic