Vitamina E – riscuri si beneficii in asociere cu terapia antiagreganta plachetara

Vitaminele E sau tocoferolii au fost evidentiati in 1920 si 1922 de catre H.A. Mattiel, R.E. Conchin, H.M. Evans si K.S. Bishop in experimentele lor legate de administrarea unui ulei extras din germeni de grau pentru a corecta tulburarile proceselor de reproducere la animalele de experienta. Cercetarile de dupa 1928 au aratat implicarea tocoferolilor nu numai in procesul de reproducere, ci si in fecundatie si gestatie.

Doza zilnica recomandata de DRI (U.S. Dietary Reference Intake) pentru un tanar de 25 de ani este de 15mg/zi de vitamina E. Un raport al Institutului de Medicina al Statelor Unite din 2000 arata ca aportul de vitamina E este suficient cu toate ca o parte se pierde prin gatit. De asemenea, dietele sarace in grasimi duc la scaderea aportului de vitamina E, iar administrarea de suplimente cu vitamina E se recomanda in timpul meselor pentru o buna absorbtie.

Raspandire

Vitaminele E se gasesc in plante, unde se sintetizeaza. Cantitati semnificative de vitamina E se gasesc in unele specii de alge verzi si brune. Surse bogate in vitamina E sunt uleiurile obtinute din cereale (germeni de grau, de soia, de porumb, de secara), uleiul de masline, nuci, arahide, morcovi, oua. De asemenea, vitaminele E se gasesc in telina, mazare, spanac, patrunjel, zmeura, prune, lamai, varza alba, mere, caise, ceapa, lapte de vaca.

Proprietati chimice

Din punct de vedere chimic, vitamina E defineste 8 molecule, 4 tocoferoli si 4 tocotrienoli. In cazul tocoferolilor, numarul si pozitia radicalilor metil din structura influenteaza actiunea vitaminica, iar pentru activitatea antioxidanta este necesara pastrarea gruparii hidroxilice. In cazul tocotrienolilor, hidrogenarea lor enzimatica in plante duce la formarea tocoferolilor.

Farmacocinetica

In intestinul subtire, esterii tocoferolilor sunt hidrolizati si rezulta vitaminele E care se absorb in prezenta sarurilor biliare; absorbtia are loc la nivelul eritrocitelor cu ajutorul proteinei “Niemann Pick C1 like”. Dupa absorbtie, tocoferolii sunt inglobati in chilomicroni si sunt secretati de eritrocite in limfa.

Tocoferolii sunt utilizati ca si conservanti pentru a preveni rancezirea grasimilor. De asemenea, sunt utilizati in producerea cremelor si lotiunilor si sunt eficienti in reducerea ranilor produse de arsurile solare.

Studii clinice

Actiunile benefice ale tocoferolilor au fost evidentiate in nenumarate studii clinice vizand multiple afectiuni, de la boli neurodegenerative la afectiuni oftalmice sau cardiovasculare.

Afectiuni neurodegenerative

S-a studiat eficacitatea vitaminelor E in boli neurodegenerative precum Alzheimer. Procesul prin care apare moartea neuronala in Alzheimer este determinat de acumularea de beta-amiloid la nivel celular cerebral, care genereaza formarea de radicali liberi. Acestia provoaca moarte neuronala. Studiile din 2005 au aratat ca tratamentul cu vitamina E determina, la animalele de laborator, o crestere a nivelului receptorilor NMDA in cortexul cerebral si in hipocamp. Alte studii pe modele animale au aratat ca tocoferolul scade nivelul radicalilor liberi la nivel cerebral, impiedicand astfel degradarea neuronala.

S-a constatat ca distrugerea celulelor sistemului nervos poate fi determinata de concentratii crescute de glutamat care induc stres oxidativ. Studii experimentale cu alfa-tocotrienol (dar nu si alfa-tocoferol) au aratat ca acesta blocheaza moartea celulara indusa de glutamat; aceasta actiune este determinata de inhibarea lipooxigenazei care regleaza calea metabolica a glutamatului.

O alta actiune a vitaminelor E, mai exact a alfa-tocotrienolului, este protejarea neuronilor de neurotoxine care determina reducerea nivelului intracelular de glutation. Scaderea concentratiei de glutation determina activarea lipooxigenazei care duce la formarea de peroxizi; acestia provoaca, mai departe, moarte celulara. Prin actiunea antioxidanta, tocotrienolii previn peroxidarea lipidica a membranelor eritrocitare si protejeaza SNC de degradarea oxidativa.

Un studiu din 2007, publicat in European Journal of Ophthalmology, a aratat ca alfa-tocoferolul asociat tratamentului antiglaucomatos protejeaza retina de distrugerea glaucomatoasa.

Vitamina E in afectiunile cardiovasculare

Un studiu din 1996 care a inclus peste 2000 de pacienti a aratat ca suplimentarea dietei cu vitamina E timp de doi ani scade semnificativ incidenta bolilor cardiovasculare si reduce cu pana la 77% riscul de infarct miocardic. Mai mult, vitamina E inhiba agregarea plachetara si aderarea leucocitelor la nivelul endoteliului vascular si favorizeaza vasodilatatia. Aceste actiuni sunt atribuite alfa-tocoferolului care stimuleaza activitatea fosolipazei A2 si a ciclooxigenazei, crescand astfel eliberarea de prostaciclina cu proprietati vasodilatatoare si antiagregante. Mai mult, alfa-tocoferorul inhiba eliberarea de interleukina 1-beta proinflamatorie; scade adeziunea celulara la nivelul celulelor endoteliene vasculare si, implicit, reduce adeziunea leucocitelor.

La concentratii plasmatice, tocotrienolii inhiba activitatea HMGCoA-reductazei cu rol in biosinteza endogena a colesterolului; scade, astfel, nivelul colesterolului total si al fractiei LDL proaterogena. Miocardul contine cantitati importante de tocoferol; in carenta de vitamina E apare o alterare a proceselor metabolice la nivelul muschiului cardiac. Studiile pe soareci de laborator au aratat moartea animalelor de laborator prin insuficienta cardiaca.

Date observationale au sugerat ca dietele bogate in fructe si legume cu continut crescut in alfa-tocoferol si beta-caroten scad incidenta infarctului de miocard. A fost urmarita mortalitatea  la 28.519 barbati fumatori cu varste intre 50 si 69 de ani; 85 dintre barbati au suferit hemoragii subarahnoidiene, 112 – hemoragii intracerebrale, 807 – atacuri cerebrale si 53 au suferit infarct de miocard. S-a constatat ca alfa-tocoferolul a crescut rata de hemoragie subarahnoidiana cu 50%, dar a scazut rata de atac cerebral cu 14%. Beta-carotenul a crescut rata de hemoragie intracerebrala cu 62%. In cazul tocoferolului, actiunea sa este pusa pe baza efectului antiagregant; nu se cunoaste inca mecanismul prin care beta-carotenul scade riscul de hemoragie intracerebrala.

Actiunea anticanceroasa a tocoferolilor

Studiile pe animale de laborator au aratat ca alfa-tocoferolul inhiba carcinogeneza si stimuleaza raspunsul imun antitumoral prin stimularea deplasarii macrofagelor si a leucocitelor catre tesutul tumoral. Vitamina E scade afinitatea factorului de transcriptie nucleara pentru ADN, factor ce mediaza transcriptia genelor implicate in apoptoza si proliferarea celulara. In afara efectului de stimulare a apoptozei celulelor canceroase, vitamina E inhiba proteinkinaza C, factor antiapoptotic pentru numeroase tipuri de celule tumorale. Mai mult, tocotrienolii inhiba dezvoltarea celulelor canceroase de tip mamar, insensibile la blocantii receptorilor estrogenici.

Vitamina E, antiagregant plachetar

Deoarece vitamina E are rol anticoagulant, aceasta poate creste riscul de sangerari. ~n urma acestei constatari, s-a luat in calcul scaderea nivelului de tolerabilitate pentru vitamina E la maximum 1500 UI pe zi, adica 1000 mg.

Pacientii cu diabet zaharat prezinta risc crescut de afectiuni cerebrovasculare ischemice. S-a studiat efectul combinatiei dintre acidul acetilsalicilic (2 mg/Kgc/zi) si alfa-tocoferol (25mg/kgc/zi), administrate per os la animale de laborator, in cazul diabetului zaharat de tip I. Combinatia celor doua substante a avut un efect inhibitor mai mare asupra agregarii plachetare fata de animalele carora nu li s-a administrat aceasta combinatie cu pana la 88,87%. Aceasta asociere a avut efecte scazute in inhibarea tromboxanului in comparatie cu efectul acidului acetilsalicilic administrat singur, iar productia prostacilinelor a fost de pana la 162% in comparatie cu administrarea doar a alfa-tocoferolului (30%). Combinatia celor doua substante a imbunatatit balanta tromboxan/prostaciclina in comparatie cu animalele diabetice netratate si in comparatie cu animalele sanatoase netratate. S-a observat cresterea concentratiei plasmatice a glutationului, in special in tesutul vascular, cu pana la 90%. ~n concluzie, combinatia dintre acidul acetilsalicilic si alfa-tocoferol duce la schimbari benefice care pot proteja tesuturile de fenomene trombotice si ischemice.

Intr-un alt studiu, s-a evaluat efectul aspirinei asociate cu alfa-tocoferol asupra stresului oxidativ cerebral, asupra productiei de prostaglandine si de oxid nitric in cazul hipoxiei cerebrale la soareci. Rezultatele au aratat o concentratie crescuta de prostaglandine si oxid nitric la nivel cerebral. Acumulare prostaglandinei E2 (fara actiune antiagreganta) a fost redusa semnificativ dupa tratamentul cu aspirina.

Combinatia dintre vitamina E si aspirina a devenit o atractie terapeutica in prevenirea accidentelor trombotice. S-a demonstrat ca 100 mg de vitamina E pe zi reduce cu 80% adeziunea celulelor la colagen. Acest fapt demonstreaza actiunea antiagreganta a aspirinei in inhibarea agregarii plachetare pe calea indusa de colagen. Astfel, asocierea aspirinei cu vitamina E poate preveni complicatiile trombotice la pacientii cu ateroscleroza.

Teoria conform careia terapia antiagreganta este un factor care poate creste riscul hematoamelor dupa lifting facial a fost spulberata de un studiu pe 146 de pacienti, desfasurat din februarie 2007 pana in aprilie 2008, care a urmarit efectul administrarii aspirinei asociate cu clopidogrel inaintea operatiei chirurgicale. Pacientii si-au administrat un supliment de 400 UI de alfa-tocoferol timp de trei saptamani; in urma operatiei de lifting niciunul din cei 146 de pacienti nu a prezentat hematoame. Nu s-au evidentiat cazuri de tromboza venoasa sau de tromboembolism.

In concluzie, terapia antiagreganta in asociere cu vitamina E este benefica in cazul pacientilor care prezinta risc de tromboza, mai ales la pacientii cu ateroscleroza. Pe de alta parte, vitamina E poate creste riscul de hemoragii subarahnoidiene in special la fumatori, dar scade riscul de accident vascular cerebral. Este necesara evaluarea corecta de catre medicul curant, luandu-se in calcul toti factorii de risc si predispozitiile individuale, pentru a se evalua raportul beneficiu/risc in cazul asocierii vitaminei E cu antiagregante plachetare.

Bibliografie:

1. Bigotti, A (2007). „Absorption, transport, and tissue delivery of vitamin E”. Molecular Aspects of Medicine 28 (5–6): 423–36;
2. Brigelius-Flohé R, Traber MG (1 July 1999). „Vitamin E: function and metabolism”. FASEB J. 13 (10): 1145–55. http://www.fasebj.org/cgi/pmidlookup?view=long&pmid=10385606;
3. Sen, C; Khanna, S; Roy, S (2006). „Tocotrienols: Vitamin E beyond tocopherols”. Life Sciences 78 (18): 2088–98. http://www.pubmedcentral.nih.gov/articlerender.fcgi?tool=pmcentrez&artid=1790869;
4. Iuliano, L.; Micheletta, F.; Maranghi, M.; Frati, G.; Diczfalusy, U.; Violi, F. (2001). „Bioavailability of Vitamin E as Function of Food Intake in Healthy Subjects: Effects on Plasma Peroxide-Scavenging Activity and Cholesterol-Oxidation Products”. Arteriosclerosis, Thrombosis, and Vascular Biology 21 (10): e34–e37;
5. Taylor, H. R; Tikellis, G; Robman, LD; McCarty, CA; McNeil, JJ (2002). „Vitamin E supplementation and macular degeneration: randomised controlled trial”. BMJ 325 (7354): 11. http://www.pubmedcentral.nih.gov/articlerender.fcgi?tool=pmcentrez&artid=116664;
6. Age-Related Eye Disease Study Research Group (2001). „A randomized, placebo-controlled, clinical trial of high-dose supplementation with vitamins C and E, beta carotene, and zinc for age-related macular degeneration and vision loss: AREDS report no. 8”. Archives of ophthalmology 119 (10);
7. Bjelakovic, G; Nikolova, D; Gluud, LL; Simonetti, RG; Gluud, C (2007). „Mortality in randomized trials of antioxidant supplements for primary and secondary prevention: systematic review and meta-analysis”. JAMA : the journal of the American Medical Association 297 (8): 842–57;
8. Robertsii, L; Oates, J; Linton, M; Fazio, S; Meador, B; Gross, M; Shyr, Y; Morrow, J (2007). „The relationship between dose of vitamin E and suppression of oxidative stress in humans”. Free Radical Biology and Medicine 43 (10): 37–46. http://www.pubmedcentral.nih.gov/articlerender.fcgi?tool=pmcentrez&artid=20728;
9. Houston, Mark (2005). „‘Meta-Analysis, Metaphysics and Mythology’: Scientific and Clinical Perspective on the Controversies Regarding Vitamin E for the Prevention and Treatment of Disease in Humans”. JANA 8 (1): 4–7. http://www.ana-jana.org/reprints/VitaminEEditorialbyMarkHouston,_MD.pdf;
10. Gaziano, JM (2004). „Vitamin E and cardiovascular disease: observational studies”. Frank, Bradford; Gupta, Sanjay (2005). „A Review of Antioxidants and Alzheimer’s Disease”. Annals of Clinical Psychiatry 17 (4): 269–86;
11. Ricciarelli, R; Argellati, F; Pronzato, M; Domenicotti, C (2007). „Vitamin E and neurodegenerative diseases”. Molecular Aspects of Medicine 28 (5–6): 591–606;
12. „The Effect of Vitamin E and Beta Carotene on the Incidence of Lung Cancer and Other Cancers in Male Smokers”. New England Journal of Medicine 330 (15): 1029–35. 1994;
13. McNeil, J; Robman, L; Tikellis, G; Sinclair, MI; McCarty, CA; Taylor, HR (2004). „Vitamin E supplementation and cataract*1Randomized controlled trial”. Ophthalmology 111 (1): 75–84;
14. Engin, KN; Engin, G; Kucuksahin, H; Oncu, M; Engin, G; Guvener, B (2007). „Clinical evaluation of the neuroprotective effect of alpha-tocopherol against glaucomatous damage”. European journal of ophthalmology 17 (4);
15. Poston, L; Briley, AL; Seed, PT; Kelly, FJ; Shennan, AH (2006). „Vitamin C and vitamin E in pregnant women at risk for pre-eclampsia (VIP trial): randomised placebo-controlled trial”. The Lancet 367 (9517): 1145–54;
16. Baumann, Leslie S.; Md, James Spencer (1999). „The Effects of Topical Vitamin E on the Cosmetic Appearance of Scars”. Dermatologic Surgery 25 (4): 311–5;
17. Ristow B., Preoperative use of alpha tocopherol does not increase the risk of hematoma in the face lift patient: a preliminary report. Plast Reconstr Surg. 2009 Nov;124(5):1696-9;
18. González-Correa JA, Arrebola MM, Guerrero A, Cañada MJ, Muñoz Marín J, Sánchez De la Cuesta F, De la Cruz JP. Antioxidant and antiplatelet effects of the alpha-tocopherol-aspirin combination in type 1-like diabetic rats. Life Sci. 2006 Sep 5;79(15):1405-12. Epub 2006 May 9;
19. González-Correa JA, Arrebola MM, Cansino AL, Muñoz-Marín J, Guerrero A, Sánchez de la Cuesta F, De la Cruz JP. Effects of aspirin plus alpha-tocopherol on brain slices damage after hypoxia-reoxygenation in rats with type 1-like diabetes mellitus. Neurosci Lett. 2006 Jun 12;400(3):252-7. Epub 2006 Mar 20;
20. González-Correa JA, Arrebola MM, Guerrero A, Muñoz-Marín J, Ruiz-Villafranca D, Sánchez de La Cuesta F, De La Cruz JP. Influence of vitamin E on the antiplatelet effect of acetylsalicylic acid in human blood. Platelets. 2005 May-Jun;16(3-4):171-9;
21. Leppälä JM, Virtamo J, Fogelholm R, Huttunen JK, Albanes D, Taylor PR, Heinonen OP. Controlled trial of alpha-tocopherol and beta-carotene supplements on stroke incidence and mortality in male smokers. Arterioscler Thromb Vasc Biol. 2000 Jan;20(1):230-5.

Revista Galenus