Antiemeticele – Recomandari si contraindicatii

Rezumat
Antiemeticele sunt medicamente folosite in tratamentul vomismentelor, care se manifesta printr-un reflux pentru a proteja organismul de substantele nocive. Cauzele care pot provoca senzatia de greata sunt reprezentate de infectiile tubului digestiv, sarcina, raul de calatorie (tren, avion, mare, masina), vertijul sau efectele secundare ale unor medicamente, cu precadere ale chimioterapicelor sau radioterapiei utilizate in cancer.

Abstract
Antiemetics are drugs used to treat vomiting symptoms, which manifest with return flow for protecting the body from harmful substances. Nausea is caused by: digestive tract infections, pregnancy, travel sickness, vertigo or side effects of some drugs, especially of chemotherapy or radiotherapy used to treat cancer.

Antiemeticele sunt medicamente folosite in tratamentul vomismentelor, care se manifesta printr-un reflux, pentru a proteja organismul de substantele nocive. Cauzele care pot provoca senzatia de greata sunt reprezentate de infectia tubului digestiv, sarcina, raul de calatorie (tren, avion, mare, masina), vertijul sau efectele secundare ale unor medicamentelor, cu precadere ale chimioterapicilor sau radioterapiei aplicata in cancer.
Principalele medicamente antiemetice sunt metoclopramida, antihistaminicele, fenotiazinele, folosite si in tratamentul unor maladii psihotice.

Indicatii
Acest tip de medicamente sunt recomandate pentru supresia senzatiei de greata si a vomismentelor, dar acest lucru poate intarzia stabilirea diagnosticului si, de la caz la caz, efectuarea unei interventii chirurgicale, iar ulterior vindecarea. Antiemeticele sunt adesea prescrise pentru a preveni raul de calatorie (antihistaminicele). Pentru a inlatura senzatia de greata provocata de medicamente, se folosesc metoclopramida si fenotiazinele. Aceleasi medicamente sunt utilizate si pentru a stopa senzatia de greata din timpul sarcinii. Antihistaminicele nu se administreaza mai mult de 48 de ore fara a consulta medicul. Greata si vomismentele apar in momentul in care zona din creier care controleaza aceste senzatii este stimulata de catre semnale care pot veni din diverse parti ale organismului, cum sunt tubul digestiv sau urechea interna. Semnale se pot naste chiar in zona cerebrala unde se gaseste centrul senzatiei de voma, din care este eliberata in sange o substanta nociva. Mai exact, in chimioreceptorul acestui centru vin semnale din urechea interna, stomac, sange, iar antiemeticele actioneaza in mod diferit asupra centrului, dupa cum urmeaza: fenotiazinele impiedica chimioreceptorul sa excite centrul senzatiei de voma. Antihistaminicele reduc sensibilitatea acestui centru si, dupa cum se vede, toate antiemeticele actioneaza asupra chimioreceptorului vomei. De asemenea, antiemeticele actioneaza asupra unuia sau mai multor puncte ale acestei zone. Mai mult, acestea pot declansa o evacuare normala a continutului stomacal in intestin. Fiecare antiemetic poate actiona in unul sau mai multe stadii ale senzatiei de voma.

Vertijul si maladia Méniere
Vertjul este o senzatie subiectiva, descrisa adesea prin cuvantul „ameteala”, adesea asociat cu senzatia de greata si chiar vomismente. Vertijul este cauzat de o atingere a centrului echilibrului situat in urechea interna. Antiemeticele au un efect limitat asupra simptomelor.
Maladia Méniere presupune cantitatea de lichid prezenta in urechea interna, producand surditate progresiva. Exista tratament, de regula cu antihistaminice.

Efectele antiemeticelor
Majoritatea medicamentelor antiemetice produc somnolenta, de aceea sunt preferate antihistaminicele, cum sunt:

Antihistaminicele blocante ale sistemului parasimpatic provoaca numeroase efecte anticolinergice, precum: senzatia de gura uscata, vedere tulbure, dificultati la urinare, presiune sangvina si, ca urmare, ameteli.

Riscuri si precautii
Antihistaminicele trebuie evitate de conducatorii auto, deoarece induc somnolenta. Fenotiazinele si metoclopramida pot declansa miscari necontrolate ale fetei sau limbii si nu sunt recomandate bolnavilor parkinsonieni sau celor cu alte tulburari de motricitate.

Dr. Farm. D. Hurduc