Acasă » Stomatologie » Anomaliile dento-maxilare

Stomatologie

Anomaliile dento-maxilare

Anomaliile dento-maxilare (An.D.M.) sunt tulburari ale procesului de dezvoltare care se instaleaza insidios, au o evolutie lenta, iar unele manifestari aparute brusc – in special legate de fenomenologia evolutiei dentitiei – sunt, de fapt, consecinta unor perturbari anterioare. An.D.M., de cele mai multe ori, sunt rezultatul intrepatrunderii actiunii unor factori etiologici generali (ereditari, neuro-endocrini, dismetabolici etc) si locali (perturbari in exercitarea functiilor, particularitati ale comportamentului muscular, obiceiuri vicioase, modificari ale sistemului dentar etc). Modificari de conformatie si rapoarte la nivelul diferitelor parti componente ale Ap.D.M. cu consecinte asupra desfasurarii functiilor se gasesc si in afara anomaliilor dento-maxilare (exceptand deformarile inflamatorii si tumorale) si anume in: malformatiile congenitale (cu cea mai mare frecventa se intalnesc despicaturile labio-maxilo-palatine), care sunt tulburari ale perioadei de organogeneza, precum si unele sechele rezultate dupa traumatisme sau afectiuni inflamatorii.

Anomaliile dentare de numar sunt reprezentate de dintii supranumerari si anodontii

Dintii supranumerari reprezinta o anomalie caracterizata prin existenta unui numar mai mare de dinti (erupti sau situati intraosos) fata de numarul normal de dinti dintr-un anumit sector al arcadei. Se utilizeaza si alti termeni ca: dinti suplimentari, pleiodontie sau meziodens – dinte supranumerar situat pe sau langa linia mediana.

Se intalnesc mai rar in dentitia temporara si mult mai frecvent in cea definitiva. Pe sectoare de arcade, este interesata in primul rand regiunea incisiva superioara. Dintii supranumerari se pot dezvolta ca formatiuni total independente sau in legatura cu un dinte din seria normal ori cu alt dinte supranumerar. Cand sunt sudati doi sau mai multi dinti, se foloseste termenul de dentes confusi, cand elementele dentare sunt de conformatii si dimensiuni diferite, si de dentes germinati, cand sunt uniti 2 dinti de dimensiuni si forma asemanatoare. Uneori, formatiunile supranumerare se dezvolta in interiorul altui dinte (dens in dente).

Brabant a denumit termenul de dinti anastrofici pentru dinti supranumerari inclusi, ce pot fi orientati cu radacina spre planul de ocluzie si cu coroana spre baza maxilarului. Modificarile numerice ale dintilor sunt tulburari ce apartin perioadei de organogeneza.

Dintii supranumerari nu opresc neaparat eruptia unui dinte permanent, insa pot provoca incluzia (retentia) unor dinti din seria normal.

Anodontiile reprezinta absenta unor dinti (pana la numarul total) ca rezultat al neformarii mugurilor dentari sau distructiei lor in stadiile incipiente de dezvoltare.

Cand lipsesc toti dintii dintr-o dentitie de pe un maxilar se numeste anodontie totala. Cand lipseste un numar limitat de dinti, anodontia este partiala, care, la randul ei, poate fi redusa (absenta a 1-2 dinti de pe o hemiarcada) sau intinsa.

Se mai utilizeaza termenul de agenezie pentru a desemna absenta dintilor pentru care nu au existat niciodata muguri dentari.

Anodontia apare ca o manifestare a unei maladii de sistem – displazia ectodermala. In anodontiile subtotale, dintii existenti sunt, de regula, simetrici, uneori redusi de volum si atipici ca forma. Tulburarile functionale sunt severe si se manifesta in special la nivel masticator si fizionomic.

Anodontia partial intinsa intereseaza frecvent ambele arcade, cu o topografie de obicei simetrica.

Anodontia partial redusa este, de obicei, unidentara (in raport cu o hemiarcada) si intereseaza mai ales incisivii laterali superiori, incisivii centrali inferiori si premolarii II.

Anomaliile dentare de eruptie sunt rotatia dentara, transpozitia dentara, incluzia dentara, reincluzia dentara, ectopia de canin si diastema interincisiva.

Rotatia dentara este definita de rotatiile dentare accentuate, cu rasucirea dintelui la 90 grade sau aproape de 90 grade. Rotatia intereseaza dintele in totalitate (coroana si radacina), spre deosebire de torsiune, in care rasucirea este numai coronara. Rotatia se poate datora unor tulburari ce dateaza din perioada de formare a dintelui, dar cel mai adesea este produsa de o cauza mecanica (prezenta unui dinte supranumerar, cicatrici, absenta spatiului sau persistenta unui dinte temporar).

Transpozitia dentara este o anomalie caracterizata prin inversarea locului pe arcada de catre 2 dinti vecini. Dintele cel mai interesat de transpozitie este caninul, care isi inverseaza locul fie cu incisivul lateral, fie cu premolarul I. Este o anomalie care intereseaza, de regula, dintii permanenti. In producerea acestei anomalii intervin factori ca: pozitia (profunzimea) de formare a diferitilor germeni dentari, cronologia eruptiei si modificari ale sistemului dentar temporar. Transpozitia poate fi completa, cand fiecare dinte se gaseste aliniat total pe arcada in locul vecinului sau, sau incompleta, cand, cel mai adesea, cei 2 dinti sunt situati unul in dreptul celuilalt, sau poate interesa numai coroanele ori radacinile dentare.

Incluzia dentara se manifesta prin ramanerea unor dinti in profunzimea osului, dupa ce termenul lor de eruptie a trecut, fara a avea tendinta sau posibilitatea sa erupa.

Reincluzia dentara sau retentia dentara secundara este reintoarcerea sau tendinta la reintoarcere in profunzimea osului alveolar a unui dinte care a fost initial partial sau total erupt. Fenomenul intereseaza in special molarul II temporar si mai rar molarul I temporar si molarii permanenti.

Ectopia de canin. Termenul de ectopie dentara se refera la anomalia caracterizata prin pozitia unui dinte (complet sau partial erupt) in afara sau inauntrul liniei arcadei dentare (ectopie vestibulara, respectiv, ectopie palatinala, lingual). Se mai foloseste si termenul de distopie, prin care se defineste anomalia in general. Daca pozitia dintelui distopic este vestibulara fata de linia arcadei, se numeste ectopie, iar cand este orala se numeste entopie. Datorita cronologiei eruptiei dintilor permanenti, ectopia intereseaza in marea majoritate a cazurilor caninul superior.

Diastema interincisiva mai este cunoscuta si sub denumiri ca: diastema vera sau strungareata, cum spune o vorba din popor. Este caracterizata prin existenta unui spatiu, uneori de dimensiuni foarte mari, intre cei doi incisivi centrali superiori, in unele cazuri, intre cei doi centrali inferiori. Principalul factor incriminant este frenul buzei superioare, care este mai dezvoltat si inserat mai jos, fiind un obstacol in calea mezializarii fiziologice a incisivilor centrali.

Compresia de maxilar

Spre deosebire de anomaliile dentare de numar si eruptie, in compresia de maxilar se pun in evidenta modificari morfofunctionale care denota o perturbare complexa in dezvoltarea Ap.D.M.

Modificarea comuna tuturor cazurilor incadrate aici o constituie dezvoltarea insuficienta, in sens transversal, a arcadelor dentare (mono- sau bimaxilar), alaturi de care se asociaza modificari faciale si ale oaselor maxilare, perturbari ale rapoartelor intermaxilare sau blocari ale ocluzoarticularii, deficite si perturbari functionale.

Se disting doua forme clinice principale: cu protruzie – prodentie si cu inghesuire dentara.

Compresia de maxilar este anomalia dento-maxilara care se intalneste cu cea mai mare frecventa la pacientii din Romania. S-au facut studii pe un lot de copii de 7-14 ani si s-a gasit o proportie de 31,8% a acestei afectiuni. Anomalia poate fi evidentiata in toate cele trei perioade ale dentitiei (temporara, mixta, definitiva).

Compresia de maxilar se exteriorizeaza prin semne multiple faciale si orale, precum si prin modificari functionale.

Manifestarile faciale sunt mai marcate pentru forma clinica cu prodentie:

– fata ingusta si prelunga in majoritatea cazurilor;

– fanta labiala este deschisa in repaos, iar in formele accentuate dintii sunt mai distantati intre ei si au axele divergente;

– buza inferioara se insinueaza in spatele incisivilor superiori si contribuie la perturbarea aspectului fizionomic si agravarea anomaliei;

– la forma clinica cu inghesuire, tonusul buzei superioare poate fi normal sau usor crescut;

– semnul lui Gudin pozitiv – hipotonia aripilor nazale;

– etajul inferior al fetei este micsorat fata de cel superior;

– mentonul ocupa o pozitie retrasa, ce determina un profil facial cu aspect convex accentuat.

Semnele orale sunt dominate de modificari privind dezvoltarea, conformarea arcadelor si alinierea dentara, la care se asociaza modificari ale boltii palatine si modificari de ocluzie.

Ingustarea arcadei dentare. Arcadele dentare sunt ingustate, au dimensiuni transversale reduse. Ingustarea este rezultatul unei dezvoltari insuficiente a arcadei dentare, dar este posibila si o deformare secundara sub actiunea factorilor etiopatogenici. In limitele dezvoltarii normale, dimensiunile transversale ale arcadelor dentare sunt variabile de la individ la individ, de aceea, pentru obiectivarea modificarilor, s-a recurs la metoda indicilor, care compara largimea arcadei fata de alte elemente ale subiectului luate drept criteriu de apreciere.

Asimetriile de arcada se remarca atunci cand o hemiarcada schiteaza o anumita forma, iar hemiarcada opusa alta forma. Ele pot fi transversale si sagitale.

Tulburarile de eruptie si malpozitiile dentare se remarca prin vestibulo- sau oropozitiile si rotatiile dentare, apoi meziopozitiile si, mai rar, distopozitiile unor dinti anteriori.

Prodentia este inclinarea vestibulara a dintilor frontali si se intalneste frecvent la arcada superioara. Este consecinta ingustarii arcadei dentare in regiunile laterale si poate fi rezultatul unor presiuni directe asupra dintilor in timpul practicarii unor obiceiuri vicioase.

Poate fi de trei feluri:

– cu aliniere dentara (inclinarea spre inainte a dintilor a permis alinierea acestora unul langa altul);
– cu inghesuire (spatiul insuficient determina rotatii ale dintilor si meziopozitii partiale – incalecare dentara). Baza apicala la nivelul foselor canine este micsorata. Bolta palatinala este ingustata si foarte adanca. Rapoartele de ocluzie sunt modificate: ocluzia distalizata ce poate fi insotita de inocluzie sagitala, ocluzia adanca acoperita, ocluzia inversa laterala (incrucisata), ocluzia lingualizata.
– cu diasteme (inclinarea vestibulara a dintilor este accentuata, axele dintilor sunt divergente si apar spatii interdentare). Este forma cea mai severa.

Tulburarile functionale determinate de compresia de maxilar sunt remarcate in respiratie, masticatie, deglutitie, fonatie si in tonusul muscular.

Grupa prognatiilor mandibulare

In aceasta grupa sunt incadrate anomalii dento-maxilare care prezinta intre ele unele similitudini din punct de vedere al manifestarilor clinice.

Semne faciale

Modificarile caracteristice se intalnesc in:

–prognatia mandibulara cu macrognatie, unde mentonul proemina mult anterior, depasind chiar planul nazo-frontal cu punctul gnathion, dand intregului profil facial un aspect concav.
Santul labio-mentonier este sters, buza inferioara proemina anterior, regiunea buzei superioare apare infundata, treapta buzelor este inversata, in cazuri accentuate buza superioara se afla in spatele incisivilor inferiori, etajul inferior al fetei este marit, unghiul mandibular este larg deschis, putand ajunge pana la 140-145 grade.
–pseudoprognatia mandibulara (pseudoprogenia, retrognatia superioara), prin lipsa de dezvoltare a maxilarului superior, se observa profilul concav si o inversare a treptei buzelor.
–ocluziile inverse frontale, unde profilul este drept sau usor concav, mentonul are o pozitie anterioara, treapta buzelor este inversata, unghiul mandibular nu este modificat, regiunea buzei superioare nu este infundata.
–angrenajul invers, unde se pot observa uneori modificari usoare ale raportului interlabial, cand buza inferioara este impinsa de vestibulopozitia unor incisivi inferiori.

Semne orale

Modificari de arcada si de evolutie dentara ce semnifica un exces de dezvoltare mandibulara:

– existenta unor diasteme foarte mari in perioada dentitiei temporare;
– precocitate in eruptia dintilor permanenti si disocierea ritmului de eruptie intre dintii superiori si inferiori;
– existenta pe radiografie a unor distante mari intre germenii dintilor succesionali la arcada inferioara;
– eruptia dintilor permanenti inferiori din sectoarele laterale ale arcadelor cu spatii intre ei;
– mariri sagitale si transversale ale arcadei inferioare.

Dezvoltarea insuficienta a maxilarului si arcadei superioare, ocluzii frontale inverse de conducere articulara, angrenajele inverse, parodontiul interesat precoce in angrenajul invers, modificarile limbii (volum, tonicitate), modificarile ocluzale in plan sagital sunt, de asemenea, semne orale ale prognatiilor mandibulare.

Pentru ABONAMENTE și CREDITE DE SPECIALITATE click AICI!