Formă, volum, culoare, textură vestibulară

Rezumat:

În prezent, marea majoritate a oamenilor se preocupă foarte mult de imaginea lor, în special de estetica dentară, motiv pentru care cerințele privind calitatea lucrărilor dentare sunt foarte ridicate. Estetica dentară este un proces complex, iar medicul dentist trebuie să ia în considerare diferite aspecte ale pacientului cum ar fi: proporțiile profilului buzelor, profilul gingiei, linia zâmbetului și, de asemenea, caracterul pacientului. Pe lângă trăsăturile fizionomice, un alt aspect important este culoarea dinților pe care dentistul trebuie să o determine pentru ca noii dinți falși să se potrivescă cu cei naturali. Procesul de estetică dentară este completat de modul de realizare a texturii vestibulare a dinților artificiali realizați în laboratorul de tehnică dentară.

Cuvinte-cheie: estetică dentară, estetică facială, textură vestibulară, dinți artificiali

Abstract:

Nowadays people are more concerned about their appearance, especially about their dental aesthetics, so their expectations in terms of the dental works are very high. The dental aesthetic has a close relationship with the facial futures of the patient, due to the fact that the dentist has to take into consideration the proportions of the lips profile, gum profile, the line of the smile and also think about the patient’s nature. The facial features are not the only thing the dentist has to pay attention to; he also needs to determine the color of his patient’s teeth so that the new artificial ones match the old natural ones. Determining the color of the teeth is not an easy process because numerous factors come into play and cannot be overlooked for the final result to look as natural as possible. Another important aspect in dental aesthetic is the manner in which the vestibular texture of the artificial teeth is made in the dental laboratory. The process of dental aesthetic is a complex one, mixing in measurements, dental laboratories and different technics of dental prints so that the final result makes the patient satisfied.

Keywords: dental aesthetics, facial aesthetics, vestibular texture, artificial teeth

Dacă, în trecut, cerințele pacienților în materie de estetică dentară nu erau prea mari, acum din ce în ce mai mulți își doresc lucrări dentare de foarte bună calitate, exemplare. Estetica dentară nu poate fi ruptă din contextul facial, fiind în strânsă legătură cu trăsăturile fizionomice ale pacientului. Din acest motiv, când realizăm cazuri protetice cu cerințe estetice mari, în primul rând trebuie să ne raportăm la conturul și la proporțiile faciale. Mai apoi, lucrările protetice sunt integrate în estetica facială și cavitatea bucală. Estetica dentară este în directă legătură cu profilul buzelor, cu profilul gingiei, linia surâsului și cu caracterul pacientului (visagism). În practică, se recomandă realizarea a 10 fațete sau coroane dentare artificiale în zona superioară și inferioară pentru a oferi garanția unui caz de succes. Aceste proteze dentare îmbracă incisivii centrali, incisivii laterali, caninii, premolarii unu și premolarii doi (în cazul în care pacientul prezintă un zâmbet larg, atunci se pot îmbrăca și molarii unu). Când pacientul se prezintă în cabinetul de medicină dentară pentru o cerință de estetică sau cosmetizare după analiza dentară, medicul stomatolog va face un set de poze faciale (frontal, profil la 45° și profil la 90°). Aceste poze faciale sunt importate într-un program care realizează diverse măsurători cu o riglă digitală. Este important ca raportul dintre înălțimea și lățimea dinților artificiali să respecte regula de aur din protetica dentară (1/0,75). După realizarea măsurătorilor dorite, toate informațiile sunt trimise către laboratorul de tehnică dentară.

Din acest moment, tehnicianului dentar îi revine misiunea de a realiza wax-up-ul. Mai exact, acesta construiește pe modelele de lucru din ceară forma, volumul și textura vestibulară a dinților respectivi. Ulterior, wax-up-ul va fi folosit de medicul dentist ca referință în realizarea mock-up-lui din cavitatea bucală a pacientului. Tehnica mai presupune amprentarea wax-up-ului pe modelul de lucru cu silicon de adiție. Apoi, cu această cheie de transfer se realizeză mock-up-ul din biacril compozit, în cavitatea bucală. Tehnica de lucru exemplificată permite medicului setarea viitoarelor obiective estetice ale tratamentului, iar pacientul poate vedea ce estetică este recomdată pentru cazul său. Pe mock-up-ul realizat se poate lucra împreună cu pacientul în vederea obținerii rezultatului dezirabil. În acest moment, datorită digitalizării, în practica medicală dentară există posibilitatea prezicerii exacte a rezultatului final. Este foarte important ca pacientul să înțeleagă exact limitările cazului său și abia apoi să se treacă la etapa de șlefuire și realizare a lucrărilor protetice definitive. O bună comunicare în echipa medic-pacient-tehnician dentar este cheia succesului.

Dacă vorbim de estetică în particular, lucrurile sunt relative și subiective. De aceea, medicul trebuie să înțeleagă exact formula frumosului în ceea ce privește forma și volumul dinților în viziunea fiecărui pacient și mai apoi să treacă la etapele următoare. Următorul pas este determinarea culorii dinților restanți pe arcadele dentare și trimiterea culorii către laboratorul de tehnică dentară. Culoarea dinților naturali este influențată de mediul de lumină în care o determinăm. Ideal este ca aceasta să fie determinată într-un mediu de lumină neutru, preferabil afară, la lumina naturală. Lumina este o formă de energie radiantă, numită radiaţie electromagnetică. Maxwell (1831-1879) [1] a definit lumina ca fiind o undă electromagnetică care se propagă cu viteza de 300 000 km/secundă. Obiectele colorate sunt corpuri din natură sau create de om care vin în contact cu lumina emisă de sursele de lumină. Lumina se comportă diferit în raport cu obiectele cu care vine în contact, undele de lumină fiind absorbite, reflectate, transmise sau emise de suprafeţele acestor obiecte. Astfel, lumina reflectată este lumina care se loveşte şi se îndepărtează de obiectul către care a fost emisă pe direcţia ochiului uman. Lumina absorbită este cea care nu a fost nici reflectată şi nici nu a trecut prin obiectul către care a fost emisă. Lumina transmisă este cea care a trecut prin obiectul către care a fost emisă.

Culoarea este proprietatea luminii determinată de:

• lungimea sa de undă, care-i defineşte parametrii de cromaticitate, percepuţi de om drept culoare;
• intensitatea sa, care-i defineşte parametrul luminanţă, perceput de om ca strălucire a culorii. [2]

Culoarea este efectul produs asupra ochiului uman de undele electromagnetice emise sau reflectate de corpurile din mediul înconjurător pe direcţia acestuia. După cum emit sau nu unde electromagnetice, corpurile din natură se împart în surse de lumină şi obiecte colorate. Sursele de lumină sunt corpuri sau obiecte care emit unde electromagnetice, respectiv lumină. În funcţie de compoziţia undelor de lumină pe care le pot genera şi emite către alte obiecte din mediul înconjurător, sursele de lumină pot fi:

• monocromatice, dacă generează şi emit o singură lungime de undă;
• policromatice, dacă generează o combinaţie de lungimi de undă. [3]

Caracteristicile pe baza cărora ochiul uman deosebeşte culorile sunt nuanţa (hue), saturaţia şi strălucirea (brightness). Sistemele de măsurare şi reprezentare a culorilor folosesc pentru descrierea culorilor spectrului vizibil parametri (de culoare) care se referă la aceste trei caracteristici intrinseci ale culorii. Percepţia vizuală a culorii este definită de modul în care ochiul, prin construcţia sa fiziologică, interpretează şi deosebeşte culorile din spectrul vizibil.

Culoarea este senzaţia dată de undele de lumină reflectate de un obiect luminat sau emise de o sursă de lumină către ochiul uman. La nivelul ochiului, irisul reglează cantitatea de lumină care pătrunde prin pupile (lentile) către retină. Pupilele focalizează lumina către retină, în funcţie de lungimea sa de undă.

Prin urmare, senzaţia de culoare a omului este determinată de următorii factori:

• proprietăţile fizice ale luminii şi caracteristicile surselor care o generează;
• proprietăţile optice ale materialelor care formează obiectele luminate;
• construcţia fiziologică a ochiului şi psihologia creierului uman. [4]

Acestea sunt doar câteva din variabilele cu care se lucrează în practica de zi cu zi în cabinetul de medicină dentară. Este important să înțelegem că forma și volumul dinților, combinate cu lumina, influențează decisiv culoarea, iar dacă nu ar exista lumină, nu ar exista nici culoare. De asemenea, un alt aspect important în estetica dentară este modul de realizare a texturii vestibulare a dinților artificiali obţinuţi în laboratorul de tehnică dentară. Textura vestibulară este în directă legătură cu percepția vizuală a culorii și formelor. Controlând textura vestibulară, putem crea senzația de lățime într-un spațiu îngust și invers. De fapt, dinții naturali sau artificiali sunt obiecte luminoase care reflectă și absorb lumina în funcție de caracteristicile lor. Pentru a obține lucrări protetice estetice la cel mai înalt nivel, trebuie realizate stratificări policrome cu mase ceramice sau de compozit. Dacă toate aceste componente nu sunt stăpânite și puse într-un echilibru de formă și culoare, atunci estetica are de suferit. Este esențial ca medicul stomatolog să aleagă un laborator de tehnică dentară care să poată realiza astfel de lucrări cu grad ridicat de complexitate.

Bibliografie:

1. Maxwell, James Clerk. A Treatise on Electricity and Magnetism, Oxford: Clarendon Press, 1873.
2. Einstein, Albert. Generation and transformation of light, Annalen der Physik, 1905.
3. Plank, Max. Distribution of energy in the normal spectrum, Verhandlungen der Deutschen Physikalischen Gesellschaft. 1900.
4. Rao, Rajesh P. N., Olshausen, Bruno A. and Lewicki, Michael S. Probabilistic Models of the Brain: Perception and Neural Function. Neural Information Processing, MIT Press, 2002.

Dr. drd. msc. cdt. Andi Dragus

SDA Medical