Pulpita dentară: ce este și cum afectează dintele?

Pulpita dentară definește patologia inflamatorie a pulpei dentare. Pulpa dentară, care în limbaj popular mai este denumită și „nerv dentar”, se comportă diferit față de alte țesuturi conjunctive din organism. Țesutul dentar este unic în sensul că țesuturile sale moi – pulpa dentară, precum și complexul pulpă-dentină – sunt închise în țesuturi dure mineralizate (smalț, dentină, cement). Pulpa dentară dispune de o rețea neurovasculară bogată, acesta fiind și motivul pentru care este foarte sensibilă la factori externi și interni, cum ar fi infecțiile microbiene asociate cariilor sau iritațiile chimice, mecanice, termice. Pulpa dentară se află în partea centrală și internă a dintelui.

Ce este pulpita dentară?

Pulpa dentară se constituie într-o rețea elaborată de nervi, vase de sânge și țesut conjunctiv, cu localizare în interiorul dintelui, fiind acoperită de țesuturi dure mineralizate. Aceste țesuturi au rolul de a oferi protecție mecanică pulpei dentare. În domeniul medical, orice patologie a cărei denumire prezintă sufixul „-ită” definește o afecțiune de natură inflamatorie: pulpita dentară se traduce prin inflamația pulpei dentare. Endodonția este domeniul care se ocupă de patologii de această natură, care interesează dintele și structurile adiacente. În funcție de mecanismele care au dus la procesul inflamator și de severitate, există două tipuri clinice de pulpită:

• Pulpită dentară reversibilă: inflamația poate fi tratată, este ușoară spre moderată și semnele clinice (durere, incapacitate funcțională) sunt limitate. În forma reversibilă, durerea pare să apară în special în urma contactului cu factori declanșatori (variații de temperatură, zahăr);
• Pulpită dentară ireversibilă: forma cronică, cu proces inflamator mult mai extins, cauzat de deteriorări structurale (potențial ireversibile) ale dinților și/sau pulpei dentare. În acest caz, durerea tinde să fie constantă și intensă, și apare de la sine (fără expunere la factori de risc, cum ar fi variațiile de temperatură, consumul alimentelor bogate în zahăr).

De cele mai multe ori, pulpita dentară este o afecțiune relativ dificil de diagnosticat și de tratat, ca urmare a faptului că simptomele pot semăna fidel cu cele ale altor patologii dentare și orale. Mai mult decât atât, ca urmare a faptului că pulpa dentară inflamată este acoperită și închisă în țesut dur, mineralizat, accesul către aceasta este relativ greu de obținut. Netratată, totuși, pulpita dentară poate evolua spre complicații, cum ar fi abcesul dentar, răspândirea infecției, modificări structurale ale gingiei și dintelui afectat.

Pulpita dentară – cauze și factori de risc

Cea mai comună cauză care duce la pulpită dentară o reprezintă cariile dentare netratată. Odată ce acestea progresează la nivelul dintelui pot pătrunde în profunzimea smalțului și dentinei, iar în cele din urmă ajung la nivelul pulpei. În anumite cazuri, pulpa dentară poate deveni expusă, direct, la infecții bacteriene, ca urmare a abraziunii, traumei, iritațiilor la nivelul dinților. După cum s-a menționat, complexul „pulpă-dentină” este considerat, în sine, o formațiuni aparte, iar acest lucru conturează faptul că afectarea dentinei va duce ulterior și la afectarea pulpei dentare. Prin urmare, principalele cauze care pot duce la pulpită dentară sunt următoarele:

• Cariile dentare: bacteriile care formează biofilmul dinților metabolizează în general glucide fermentabile (glucoză, fructoză, zaharoză și maltoză) provenite din dietă și produc diferite tipuri de acizi organici, în special acid lactic. Acești produși finali de metabolism bacterian scad pH-ul și demineralizează stratul exterior al structurii dentare. În cazul în care condițiile de pH acid predomină (frecvent din cauza consumului regulat de zahăr), se produc diferite modificări la nivelul microorganismelor din biofilm – crește numărul de bacterii acidogene și, respectiv, bacterii cariogene. Aceste modificări accelerează procesul de demineralizare;
• Leziunile la nivelul dinților: vorbim despre traumatisme directe care pot provoca rupturi și fisuri dentare care expun pulpa dentară și permit bacteriilor să pătrundă la acest nivel. Odată cu progresia bacteriilor, se ajunge la inflamație și modificări histopatologice;
• Intervențiile stomatologice pot duce, drept complicație, la pulpită dentară. Iritația mecanică și chimică pot duce la microleziuni dentare, la deprecierea biofilmului, erodații și abraziuni, ceea ce ar putea expune pulpa dentară și chiar lezarea directă a acesteia (prin obturația care are loc în profunzimea dintelui, folosirea diferitelor materiale dentare, ocluzia dentară).

Lezarea pulpei dentare, ca urmare a rețelei neurovasculare extinse, promovează eliberarea mai multor mediatori proinflamatori, cum ar fi citokinele. În timp se ajunge la durere cu intensitate progresivă, iar în lipsa tratamentului, pulpita dentară poate evolua spre resorbție radiculară sau remodelarea țesutului dentar. Există o serie de factori care cresc riscul de pulpită dentară, cum ar fi următorii:

• Igiena orală deficitară, în special în asociere cu dieta bogată în carbohidrați fermentabili (în special glucoză, fructoză și zaharoză; consumul de sucuri acidulate, dulciuri);
• Lovituri directe la nivelul feței, frecvente la cei care practică sporturi de contact (boxul);
• Afecțiuni medicale subiacente cum sunt parodontoza, parodontita, bruxismul, diabetul;
• Vârsta înaintată, pe fondul modificărilor degenerative care apar la nivelul dinților. Mai mult decât atât, odată cu înaintarea în vârstă crește și necesitatea restaurărilor dentare, care, după cum deja s-a menționat, pot provoca microleziuni dentare, favorizând pulpita dentară;
• Persoanele cu hipersensibilitate dentară (care resimit durere ascuțită la stimuli diverși, spre exemplu prin consumul de alimente reci) prezintă un risc mai mare de a dezvolta, în timp, pulpită dentară. De menționat că sensibilitatea dentară nu este cauzată de inflamația pulpei, ci apare ca urmare a presiunii osmotice crescute din interiorul tubulilor dentinari.

Pulpita dentară se prezintă cu inflamație, în primă instanță. În schimb, dacă nu se intervine cu tratamentul necesar, ba chiar persoana în cauză se expune constant la factori de risc, poate ușor evolua spre edem la nivelul dintelui, cu formarea unei colecții de puroi la bază acestuia. Foarte important de menționat este că, în caz de pulpită dentară, vorbim despre afectarea unei structuri complet izolate sub țesut dur, mineralizat. Așadar, inflamația pulpei dentare va duce, progresiv, și la creșterea presiunii la acest nivel. În unele cazuri, pulpita dentară netratată poate duce chiar la colapsul circulației venoase de la nivelul pulpei dentare și, astfel, la necroza tisulară.

Cum afectează pulpita dentară dintele?

Pulpita dentară nu este o afecțiune care se vindecă de la sine, în timp, necesitând tratament din partea medicului stomatolog. În caz de pulpită dentară, durerea este principalul simptom, acesta putând fi constantă sau intermitentă, deseori declanșată de consumul de alimente dulci, bogate în glucide fermentabile și schimbări termice. Durerea din pulpită dentară persistă chiar și după ce stimulii declanșatori au fost îndepărtați. Dintele afectat de pulpită dentară devine extrem de sensibil la variații de temperatură și presiune, ceea ce poate face dificilă masticația și consumul de alimente și băuturi calde sau reci. Astfel, inflamația afectează și funcționalitatea dinților.

O problemă semnificativă, atunci când nu se intervine cu tratament pentru pulpită dentară, este în special posibilitatea de a se ajunge la necroza pulpară localizată și, în cele din urmă, chiar la pierderea dintelui. Abcesul dentar, cu acumularea de puroi la nivelul rădăcinii dintelui, va duce la dureri și mai severe și la masticație deficitară. Pulpita dentară poate evolua și spre gingivită, adică inflamația gingiei, iar în cazuri foarte severe infecția se poate răspândi și la nivelul osului maxilar, ducând la osteomielită. Dincolo de afectarea în sine a dintelui, inflamația pulpei poate duce, de asemenea, și la inflamația sinusurilor (sinuzită) și, deosebit de rar, la celulită orbitală.

Referințe bibliografice:

1. Park SH, Ye L, Love RM, Farges JC, Yumoto H. Inflammation of the Dental Pulp. Mediators Inflamm. 2015;2015:980196. doi: 10.1155/2015/980196. Epub 2015 Dec 30. PMID: 26880861; PMCID: PMC4736221. Link: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4736221/;
2. Samir PV, Mahapatra N, Dutta B, Bagchi A, Dhull KS, Verma RK. A Correlation between Clinical Classification of Dental Pulp and Periapical Diseases with its Patho Physiology and Pain Pathway. Int J Clin Pediatr Dent. 2023 Jul-Aug;16(4):639-644. doi: 10.5005/jp-journals-10005-2636. PMID: 37731799; PMCID: PMC10507313. Link: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC10507313/;
3. Iaculli F, Rodríguez-Lozano FJ, Briseño-Marroquín B, Wolf TG, Spagnuolo G, Rengo S. Vital Pulp Therapy of Permanent Teeth with Reversible or Irreversible Pulpitis: An Overview of the Literature. J Clin Med. 2022 Jul 11;11(14):4016. doi: 10.3390/jcm11144016. PMID: 35887779; PMCID: PMC9321233. Link: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC9321233/;
4. Asgary S, Eghbal MJ. Challenging the Misnomer of Irreversible Pulpitis and Deliberating the Urgent Need for Reclassification of Pulpal Diseases Based on the Efficacy of Vital Pulp Therapies: An Overview of Systematic Reviews. Iran Endod J. 2023;18(4):202-205. doi: 10.22037/iej.v18i4.43035. PMID: 37829832; PMCID: PMC10565994. Link: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC10565994/;
5. Kojima Y, Yamaguchi A, Inoue H. Super Minimally Invasive Pulp Therapy for Severe Pulpitis: A Report of Two Cases. Cureus. 2023 Jul 26;15(7):e42505. doi: 10.7759/cureus.42505. PMID: 37637564; PMCID: PMC10457134. Link: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC10457134/;
6. Erazo D, Brizuela M, Whetstone DR. Dental Infections. [Updated 2023 Nov 13]. In: StatPearls [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2024 Jan-. Available from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK542165/.