Sensibilitatea dentară – cauze și soluții eficiente

În practica stomatologică, pacienții acuză deseori sensibilitate dentară. Așadar, hipersensibilitatea dentară poate fi unul dintre cele mai frecvente motive pentru care pacientul solicită consult specializat. Conform consensului la care s-a ajuns de-a lungul anilor, persoanele care suferă de sensibilitate dentară prezintă „o durere care apare la nivelul dentinei, secundară expunerii la stimuli termici, chimici sau fizico-mecanici și care nu poate fi pusă pe seama unui defect structural sau afecțiuni subiacente”. Cu toate că mulți pacienți se confruntă cu sensibilitate dentară, fiind una dintre cele mai greu de gestionat afecțiuni, tratamentele frecvente nu sunt întocmai de succes și eficiente.

Persoanele care resimt sensibilitate dentară acuză o durere acută, în cele mai multe cazuri tranzitorie, care se localizează într-o anumită zonă a dentinei expuse. Senzația apare drept un răspuns exacerbat, dureros, la stimuli externi. Este important să se facă diferența între sensibilitate dentară cauzată de afecțiuni dentare și cea apărută în urma acțiunii stimulilor termici, chimici, osmotici și tactili. Anumite persoane se confruntă cu dureri de dinți chiar și în timpul respirației pe cale orală (respirația cu preponderență pe gură). În cazul în care hipersensibilitatea se datorează unei afecțiuni dentare diagnosticate, tratamentul patologiei de bază are drept rezultat și dispariția acestui fenomen neplăcut.

Sensibilitate dentară – simptome și manifestări

Persoanele care se confruntă cu sensibilitate dentară prezintă simptome specifice, descrise sub forma unei dureri acute, deranjante și tranzitorie, care apare ca răspuns la anumiți stimuli:

consumul de lichide calde sau reci;
consumul de alimente solide sau moi;
salivația excesivă;
atingerea dinților sau obrajilor cu degetele;
fumatul, consumul de alcool;
perierea dinților;
masticația.

Pentru a se face diferența între sensibilitate dentară și alte patologii ale dinților, este important de reținut că această afecțiune implică întotdeauna o durere secundară dată de un stimul. Astfel, nu este o durere constantă și spontană. În cazul în care o persoană prezintă sensibilitate dentară și durere continuă asociată acesteia, poate fi ridicată suspiciunea unei boli parodontale sau a unei stări inflamatorii acute (secundar unei leziuni, patologii sau infecții).

Sensibilitate dentară – cauze și factori de risc

Teoriile privitoare la mecanismele de conducere a durerii în interiorul dentinei sunt diverse și, de asemenea, controversate. Cazurile de sensibilitate dentară apar din mai multe motive. Teoria lui Brännström, dezvoltată în 1962, propune o explicație frecvent acceptată de specialiști, care susține că acest fenomen dureros apare în urma activării fibrelor nervoase intrapulpare, proces secundar deplasării conținutului tubilor dentinari în urma aplicării unui stimul termic, mecanic, fizic sau osmotic. Pentru ca acest proces să aibă loc, trebuie îndeplinite două condiții:

dentina trebuie să fie expusă în mod direct stimulilor;
sistemul dentinar tubular trebuie să fie deschis, permițând astfel eliberarea unui răspuns de natură nervoasă la nivelul pulpei, secundar mișcării fluidului conținut.

Sistemul dentinar ar putea fi expus prin interacțiuni multifactoriale: eroziunea, abraziunea, dar și saliva și biofilmul, toate influențând procesul de demineralizare al dintelui. Smalțul cervical poate fi redus în urma sinergiei dintre eroziune și abraziune, iar retragerea țesutului parodontal poate duce la expunerea dentinei suprafeței radiculare. Pierderea țesutului parodontal mai poate avea loc și în cazul periajului dentar exacerbat ori ca urmare a anumitor tratamente parodontale. Aceste procese duc la distrugerea stratului protector al dintelui, fapt ce expune nervii. Iar aceștia, în urma stimulării chiar și la praguri relativ mici, provoacă durere și sensibilitate dentară.

Principalii factori asociați cu riscul crescut de a dezvolta sensibilitate dentară includ:

periajul prea puternic și frecvent al dinților;
apariția cariilor;
consumul de alimente acide;
xerostomia și bruxismul;
fumatul și consumul de alcool;
recesiunea gingivală (pierderea de țesut gingival odată cu înaintarea în vârstă sau din cauza anumitor afecțiuni);
leziuni la nivelul dinților;
placa microbiană;
persoanele din categoria de vârstă 20-50 de ani și de sex feminin sunt frecvent diagnosticate cu sensibilitate dentară;
afecțiunile dentare subiacente pot duce, implicit, și la sensibilitate dentară (parodontoză și gingivită, pulpită, carii extinse);
foarte multe persoane cu reflux gastroesofagian și bulimia nervosa sunt expuse riscului de sensibilitate dentară, ca urmare acidului gastric regurgitat care deteriorează dinții;
sensibilitate dentară temporară acuză și persoanele care au trecut prin intervenții de natură chirurgicală la nivelul dinților sau prin procese de igienizare profesională și detartraj; pe de altă parte, această sensibilitate dentară este autolimitată și ar trebui să dispară de la sine.

Cauzele care duc la sensibilitate dentară, și nu pot fi puse pe seama unei patologii diagnosticate, rămân frecvent necunoscute. Mai mult decât atât, frecvent este vorba despre combinația dintre mai mulți factori de risc care duc la hipersensibilitate. Examinarea prin microscopie electronică de baleiaj (SEM) indică faptul că, în dentina pacienților cu sensibilitate dentară, se găsește un număr de aproximativ 8 ori mai mare de tubuli, aceștia fiind și mult mai groși. Din acest motiv, răspunsul la stimulii potențial nocivi este exacerbat, ducând la durerea acută și tranzitorie care apare în urma expunerii la aceștia și care nu poate fi asociată cu o altă patologie dentară.

Sensibilitate dentară – tratament și soluții eficiente

Pentru stabilirea tratamentului în cazurile de sensibilitate dentară, stomatologul este nevoit să aibă în vedere, înainte de toate, identificarea cauzei de bază (în situațiile în carea dacă aceasta există). Dacă nu există afecțiuni dentare ce trebuie tratate, diminuarea senzației de sensibilitate dentară presupune o abordare atât multidisciplinară, cât și individualizată, care poate să implice mai multe recomandări, printre care cele mai jos enunțate.

Utilizarea unui produs (pastă de dinți) cu fluor, pentru dinți sensibili: reprezintă una dintre principalele metode de tratament pentru sensibilitate dentară. Pacientului i se recomandă un produs cu un conținut preponderent de fluor și săruri de potasiu, despre care se știe că pot avea un impact pozitiv în reducerea hipersensibilității dentare. Ar putea fi recomandată folosirea unei ape de gură pentru hipersensibilitate dentară. De asemenea, ar putea fi necesară schimbarea modului de periaj.
Fluorizarea profesională pentru sensibilitate dentară: presupune aplicarea de fluor la nivelul dinților, dat fiind faptul că acest mineral îmbunătățește rezistența acestora și poate să reducă hipersensibilitatea dentară.
Tratamentul cu laser pentru sensibilitate dentară: este una dintre metodele cele mai eficiente de tratament. Presupune sigilarea tubilor dentinari și, așadar, „închiderea” porților de intrare ale stimulilor dureroși spre nervii de la nivelul pulpei.
Dieta alimentară echilibrată: specialiștii recomandă ca persoanele cu această condiție să își schimbe regimul alimentar, optând pentru evitarea alimentelor care provoacă dureri (fructe, citrice, băuturi carbogazoase și alcoolice, anumite lactate) și pot acționa drept agenți erozivi ai smalțului dentar.
Limitarea consumului de tutun (atât sub formă arsă, cât și mestecată), deoarece fumul duce la xerostomie și scăderea pH-ului bucal, favorizând apariția plăcii dentare. În timp, duce la eroziunea smalțului dentar și creșterea riscului de hipersensibilitate.
În continuare, se recomandă ca periajul dinților să fie făcut zilnic, chiar dacă apar dureri în timpul acestui proces. Periajul trebuie făcut cu mișcări încetinite, fine, fără a aplica presiune exacerbată asupra dinților. Folosirea apei de gură și aței dentare ajută la igienizarea corectă și completă a dinților.

Pentru ABONAMENTE și CREDITE DE SPECIALITATE click AICI!