Rezultate limitative în testele rapide antidrog – o barieră în calea diagnosticului corect

Testarea antidrog, utilizată frecvent de Poliția Rutieră și în cadrul Unităților de Primiri Urgențe (UPU), s-a extins rapid în ultimii ani. În România, această practică a devenit tot mai răspândită, în special pe fondul creșterii alarmante a accidentelor rutiere provocate de consumul de substanțe psihoactive, precum și a numărului tot mai mare de cazuri de intoxicații acute cu aceste substanțe. Centrul European de Monitorizare a Drogurilor și Dependenței de Droguri (EMCDDA) a publicat, în 2023, un raport anual, oferind prin acesta o perspectivă actualizată asupra fenomenului drogurilor în Europa. Acest raport evidențiază o creștere a producției ilegale de droguri la nivel european, precum și o diversificare a substanțelor psihoactive disponibile pe piață [1]. Riscul de intoxicație și deces este semnificativ crescut în rândul consumatorilor de droguri, în special din cauza consumului de substanțe noi, mai puternice, sau al amestecurilor de substanțe care pot amplifica efectele adverse. În funcție de obiectivul testării toxicologice, se pot analiza diverse tipuri de probe biologice, precum urină, salivă, sânge, păr, transpirație sau unghii, pentru a detecta prezența substanțelor stupefiante. Testul din salivă oferă informații despre consumul recent, fiind rapid și neinvaziv, însă prezintă limitări legate de timpul scurt dintre ingerarea substanței de abuz și momentul recoltării probei. Un alt tip de probă biologică frecvent utilizată pentru testele rapide de droguri este urina, datorită ușurinței colectării și timpului mai îndelungat de detecție a substanțelor, comparativ cu sângele sau saliva. Concentrația medicamentelor și a metaboliților lor este, de obicei, mai mare în urină [2].

            Deși testele rapide antidrog sunt utilizate pe scară largă pentru promptitudinea rezultatelor, acestea reprezintă doar un screening toxicologic preliminar, necesitând utilizarea unor metode toxicologice alternative mai specifice, precum cromatografia în fază gazoasă (GC) sau în fază lichidă (LC), cuplate cu spectrometria de masă (MS), pentru a obține un rezultat analitic confirmat.

Introducere

            Kiturile comerciale bazate pe reacții colorimetrice sau imunoenzimatice oferă o abordare eficientă și economică pentru identificarea diferitelor clase de droguri de abuz în probele biologice. Aceste metode realizează diferențierea la nivel de clasă (de exemplu, clasa amfetaminelor, clasa opiaceelor), prin țintirea unor grupări funcționale specifice sau caracteristici structurale prezente în moleculele care aparțin unei anumite clase de droguri.

Testele rapide colorimetrice

            Testele colorimetrice sunt preferate pentru ușurința lor de utilizare și transport, având capacitatea de a detecta substanțele de abuz aparținând anumitor clase, printr-o schimbare de culoare la reacția cu un anumit reactiv. Totuși, aceste teste prezintă limitări, precum interpretarea subiectivă a culorilor, potențialul de rezultate fals pozitive din cauza reacțiilor încrucișate și incapacitatea de a verifica o gamă largă de substanțe.

De obicei, testele rapide identifică doar un fragment structural specific dintr-o moleculă, ceea ce este insuficient pentru încadrarea unui compus într-o anumită clasă. Această limitare le face nepotrivite pentru identificarea concludentă ale anumitor substanțe și le exclude de la examinarea preliminară fiabilă a medicamentelor sintetice.

Testele rapide imunoenzimatice

            Testele imunoenzimatice reprezintă o metodă rapidă și eficientă de screening pentru detecția inițială a substanțelor ilegale. Aceste teste funcționează prin utilizarea unor anticorpi specifici care se leagă de produșii de metabolizare ai substanțelor de interes. Când un metabolit este prezent în probă, anticorpul se leagă de acesta, producând un semnal detectabil.

            Cu toate acestea, un dezavantaj al acestor teste este riscul de rezultate fals pozitive, deoarece anticorpii pot reacționa cu alte molecule cu structuri similare, ducând la identificarea eronată a substanței.

Ce fel de substanțe se pot depista cu ajutorul testelor antidrog?

            Testele rapide sunt instrumente utile în depistarea unei game variate de substanțe sau clase de substanțe, atât legale, cât și ilegale. Acestea pot detecta prezența în organism a următorilor compuși:

• marijuana (THC);
• cocaină;
• amfetamine/metamfetamine;
• opiacee;
• metadonă;
• fenciclidină (PCP);
• benzodiazepine;
• barbiturice;
• antidepresive triciclice (TCA).

Care este gradul de acuratețe al testelor rapide? De ce pot apărea rezultate fals pozitive/fals negative?

            Testele rapide comerciale ideale pentru colectarea probelor pot varia în funcție de natura substanței căutate. Cu toate acestea, indiferent de alegere, parametrii de performanță ai metodei, precum specificitatea, sensibilitatea, limita de detecție și acuratețea rămân invariabil importanți. Acești indicatori ne permit să evaluăm nu doar eficiența metodei în sine, ci și impactul potențial al rezultatelor asupra deciziilor ulterioare, fie că vorbim de diagnostic, monitorizare sau control al calității.

            Un aspect important de luat în considerare în cazul testelor rapide antidrog este riscul de reactivitate încrucișată. Aceasta poate determina apariția unor rezultate fals pozitive, în care testul detectează o substanță similară celei căutate, dar care nu este, de fapt, prezentă în probă (tabelul 1) [3].

            Un articol publicat în 2002 de Manzi și colaboratorii săi, în Pediatric Emergency Care, descrie un caz în care o probă de urină de la un pacient în tratament cu metilfenidat a condus către un astfel de rezultat fals pozitiv pentru amfetamine, în urma utilizării unui imunotest. Cu toate acestea, testarea de confirmare cu cromatografie de gaze – spectrometrie de masă (GC-MS) nu a confirmat prezența amfetaminelor, sugerând că rezultatul inițial pozitiv a fost fals pozitiv [4].

            Metodele de detecție rapidă sunt predispuse la interferențe din două motive principale:

1. motive structurale comune – locul de legare al moleculei țintă poate fi utilizat de alte substanțe din probă, ceea ce duce la competiție și rezultate inexacte;
2. efectele matricei biologice – compoziția complexă a fluidelor biologice (sânge, urină) poate conține compuși endogeni (proteine, lipide), care perturbă testul prin afectarea modului în care anticorpii se leagă de antigene (imunotestele) sau a modului în care cromoforii interacționează cu moleculele țintă (testele colorimetrice) [5].

Rezultatele fals negative la testele rapide indică în mod eronat absența unei anumite substanțe în probă, în ciuda prezenței acesteia.

            Această discrepanță poate fi atribuită unor factori precum:

• diluția matricei biologice (sânge, urină), care reduce concentrația substanței sub limita de detecție;
• timpul scurs de la expunere, întrucât metaboliții substanței pot fi eliminați înainte de efectuarea testului;
• doza inițială a substanței, care poate fi insuficientă pentru a genera un semnal detectabil;
• interferențe farmacologice sau alimentare, care pot inhiba reacția specifică testului;
• erori de prelevare, manipulare sau interpretare a probei.

Sensibilitatea testelor rapide variază în funcție de tipul substanței și de condițiile testării. Deși rezultatele fals negative sunt mai puțin frecvente decât cele pozitive, ele pot apărea în anumite circumstanțe [6]. De exemplu, testele pentru benzodiazepine pot omite substanțe precum triazolam și alprazolam din cauza profilurilor metabolice distincte. Similar, testele pentru opioide pot genera rezultate fals negative pentru hidrocodonă, hidromorfona și fentanil, necesitând confirmare prin metode cromatografice.

Cât timp rămâne o substanță psihoactivă în organism?

Durata detectabilității unei substanțe în organism este un subiect complex și dinamic, influențat de o multitudine de factori interconectați. Înțelegerea acestor factori este esențială atât în contextul medico-legal, cât și în cel al monitorizării tratamentelor farmacologice [7].

            În timp ce timpul de detecție al canabinoizilor în urină poate varia de la câteva zile la câteva săptămâni în cazul consumului cronic, timpul de metabolizare și eliminare al altor substanțe psihoactive este specific fiecărei molecule în parte și poate fi influențat de factori individuali [8].

            Durata aproximativă dintre momentul ingerării și apariția drogurilor în urină:

• alcool: 7 – 12 h;
• amfetamine: 2 – 3 zile;
• benzodiazepine:
  • cu durată scurtă de acțiune: 3 zile;
  • cu durată lungă de acțiune: 30 de zile;
• barbiturice:
  • cu durată scurtă de acțiune: 24 h;
  • cu durată lungă de acțiune: 3 săptămâni.
• marijuana (THC):
  • administrare în doză unică: 3 zile;
  • consum moderat (4 ori/săptămână): 5 – 7 zile;
  • consum zilnic: 10 – 15 zile;
  • consumator pe termen lung – > 30 de zile;
  • canabinoizi sintetici: 72 h.
• opiacee:
  • codeină: 48 h;
  • heroină: 48 h;
  • hidromorfonă: 2 – 4 zile;
  • metadonă: 3 zile;
  • morfină: 48 – 72 h;
  • oxicodonă: 2 – 4 zile;
  • metaboliți ai cocainei: 2 – 4 zile.

Concluzii

            Îmbunătățirea calității și cantității informațiilor toxicologice este esențială pentru a înțelege mai bine mecanismele complexe care stau la baza deceselor cauzate de consumul de droguri și pentru a elabora strategii de prevenție și intervenție eficiente. Este esențial ca populația să fie informată în mod clar și complet cu privire la scopul, procedura și implicațiile testelor rapide. O înțelegere corectă a acestor aspecte îi va ajuta pe indivizi să poată lua decizii informate cu privire la propriul comportament și să adopte măsuri de prevenire.

Referințe bibliografice:

1. European Drug Report 2023. New psychoactive substances – the current situation in Europe (European Drug Report 2023) | www.euda.europa.eu;
2. Moeller KE, Lee KC, Kissack JC. Urine drug screening: practical guide for clinicians. Mayo Clin Proc, 2008; 83(1):66–76;
3. Brahm NC, Yeager LL, Fox MD, et al. Commonly prescribed medications and potential false-positive urine drug screens. Am J Health Syst Pharm, 2010; 67(16):1344–1350;
4. Manzi Shannon, Law Terence, Shannon Michael. Methylphenidate produces a false-positive urine amphetamine screen. Pediatr Emerg Care, 18(5):401;
5. Saitman A, Park HD, Fitzgerald RL. False-positive interferences of common urine drug screen immunoassays: a review. J Anal Toxicol, 2014; 38(7):387–396;
6. Sandra E. Rodriguez-Cruz. Evaluating the sensitivity, stability, and cross-reactivity of commercial fentanyl immunoassay test strips. J Forensic Sci, 2023; 68:1555–1569;
7. Karen E Moeller, Kelly C Lee, Julie C Kissack. Urine Drug Screening: Practical Guide for Clinicians. Mayo Clin Proc, January, 2008; 83(1):66–76;
8. Alyson Schwebach, Jennifer Ball. Urine Drug Screening: Minimizing False-Positives and False-Negatives to Optimize Patient Care. US Pharm, 2016; 41(8):26–30.

Foto: Shutterstock

Ilinca Mihaela Marandiuc

Farmacist clinician – Laborator Toxicologie clinică, Spitalul Clinic de Urgență București, Doctorand – Facultatea de Farmacie, Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” București