Afantazia sau incapacitatea de a forma voluntar imagini mintale

Afantazia sau „orbirea minții” reprezintă incapacitatea de a forma voluntar imagini mintale. Cercetătorii de la Universitatea din Chicago au descoperit diferenţe semnificative între oamenii care pot crea imagini vizuale în mintea lor şi cei fără această abilitate. Afantazia este rară, dar oamenii de știință au concluzionat că afantazia dobândită poate apărea după o leziune cerebrală sau după perioade de depresie. Pacienţii care suferă de această afecţiune au dificultăţi în a-şi aminti feţe sau lucruri familiare.

Etapele studiului

Cercetătorii şi-au propus să investigheze diferențele dintre indivizii care au afantazie și persoanele cu abilități obişnuite. Echipa a arătat fotografii cu trei unui număr de 61 de voluntari cu afantazie și altor 52 de persoane care nu sufereau de această afecţiune. Oamenii de știință au cerut apoi participanților din ambele grupuri să deseneze camerele, o dată din memorie și a doua oară folosind fotografiile ca referință. Desenele au fost punctate obiectiv de 2.795 de voluntari.

Pacienţii cu afantazie au avut dificultăți în a-și aminti obiectele din imagini

Voluntarii care sufereau de afantazie au desenat mai puţine obiecte, faţă de grupul de control. Obiectele acestora erau mai puțin colorate. În plus, aceştia s-au folosit mai mult de simboluri şi text în interpretările lor, bazându-se adesea pe strategii verbale, etichetând o piesă de mobilier sau o componentă arhitecturală în loc să deseneze detaliile. Conducătorul studiului, Wilma Bainbridge, profesor asistent de psihologie la Universitatea din Chicago, a declarat că persoanele cu afantazie se bazează pe alte strategii, cum ar fi codarea verbală a spațiului.

Pacienţii cu afantazie au memorie spaţială

Când li s-a cerut să deseneze direct dintr-o imagine, ambele grupuri au finalizat sarcina fără diferențe semnificative de performanță. Acest rezultat îi face pe cercetători să creadă că, deși cei cu afantazie nu au abilități în ceea ce privește imaginile vizuale, aceștia par să păstreze memoria spațială, acest lucru indicând faptul că cele două funcții de memorie sunt stocate diferit în creier.

Sursa: medicalnewstoday.com

Sorina Iuliana Lazăr