Agoniștii GLP-1: de la masa adipoasă, la masa musculară?

Noi medicamente în curs de dezvoltare ar putea ajuta la păstrarea masei musculare, în timp ce sporesc pierderea de grăsime, atunci când sunt utilizate în combinație cu agoniştii peptidei-1 asemănătoare glucagonului. Ca definiție, agoniștii GLP-1 sunt o clasă de medicamente utilizate din ce în ce mai frecvent în cazul pacienților cu diabet zaharat de tip 2 și obezitate.

Agoniștii GLP-1: masa adipoasă versus masa musculară

În tot mai multe cazuri, medicamente precum semaglutida sau agonistul dual al polipeptidei insulinotropice dependente de glucoză (GIP)/GLP-1 tirzepatidă conduc spre rezultate îmbucurătoare în rândul pacienților care se luptă cu kilogramele în plus. Însă, concomitent cu orice pierdere în greutate – rapidă sau globală, intervine și o anumită pierdere de masa musculară, fapt ce ar putea avea anumite consecințe în special în cazul pacienților adulți în vârstă cu risc de atrofie musculară și fragilitate.

Studii privind agoniștii GLP-1

Nu ar fi minunat dacă ar exista un medicament care să crească masa musculară? Aceasta este întrebarea care circulă tot mai des printre experți. Mai multe medicamente aflate în diferite stadii de dezvoltare vizează menținerea sau dezvoltarea masei musculare și stimularea pierderii de grăsime atunci când sunt utilizate în combinație cu agoniști GLP-1.

Studii care au avut în prim-plan enobosarm în combinație cu un GLP-1 RA au indicat creșteri ale masei corporale slabe și scăderi ale masei grase totale, prin administrarea de 3 mg enobosarm timp de 14 zile, comparativ cu placebo, atât la bărbați tineri sănătoși, cât și la bărbați în vârstă (≥ 60 de ani). Cel mai mare beneficiu a fost observat la bărbații în vârstă care aveau o masă slabă mai mică și o masă grasă mai mare la momentul inițial.

Marea provocare

Apare, însă, o mare provocare. Medicamentelor care susțin creșterea musculară, care ar face echipă bună cu agoniștii GLP-1, li se asociază un risc crescut de evenimente cardiovasculare, precum și riscuri legate de formarea cheagurilor de sânge.

Așadar, cercetătorii se concentrează acum în primul rând pe testările care să asigure siguranța utilizării medicamentelor în curs de dezvoltare împreună cu agoniștii GLP-1.