Ziua Mondială a Epilepsiei: estimativ 500.000 de pacienți în România

Se estimează că 50 de milioane de pacienți la nivel international suferă de epilepsie. În România, numărul cazurilor este aproximat la 500.000 de pacienți, o treime dintre acestea fiind rezistente la tratamentele medicamentoase. Readucem în actualitate toate aceste cifre de Ziua Mondială a Epilepsiei, sărbătorită an de an în a doua zi de luni din luna februarie, alături de dr. Sandra Munteanu, medic specialist neurologie, cu supra-specializare în epilepsie, din cadrul clinicii Neuroaxis.

Ziua Mondială a Epilepsiei, în a doua zi de luni din februarie

An de an, Ziua Mondială a Epilepsiei este celebrată în cea de-a doua zi de luni din februarie. În 2024, această zi este marcată pe 12 februarie.

Epilepsia este termenul general de clasificare al unui grup de afecțiuni neurologice caracterizate printr-o tulburare a rețelelor neuronale, iar o criza poate fi considerată un proces cu caracteristici spațio-temporale care se referă la structurile anatomice implicate și sincronizarea descărcării electrice. Semiologia crizei epileptice este determinată de interacțiunea dintre descărcarea electrică și rețele cerebrale atât fiziologice, cât și patologice. Cauzele de apariție a epilepsiei sunt diverse, printre cele mai importante numărându-se cauze genetice, cauze structurale (tumori, malformație de dezvoltare corticală, atrofie hipocamp), cauze autoimmune, cauze metabolice sau infecțioase.

„Este important de menționat că orice persoană se poate confrunta cu o criză epileptică, atunci când nivelul de excitabilitate al unei zone din creier depășește un anumit prag în anumite condiții. În acest sens, o singură criză epileptică nu presupune stabilirea diagnosticului de epilepsie,” afirmă dr. Sandra Munteanu, medic specialist neurologie cu supra-specializare în epilepsie.

Peste 30% din cazuri de epilepsie sunt farmaco-rezistente

În ultimii zeci de ani, mai mult de 20 de terapii medicamentoase antiepileptice au fost aprobate. Printre beneficiile acestor noi terapii se numără reducerea efectelor adverse asupra funcției hepatice și capacitatea acestora de a acționa fie asupra modului în care substanțele se deplasează în interiorul și spre exteriorul celulei, fie prin stimularea și inhibarea modului în care neuronii transferă informații prin intermediul neurotransmițătorilor.

„Din punct de vedere medicamentos, poate cel mai important avans a fost reprezentat de aprobarea de către FDA, în 2019, a compusului numit cenobamat, pentru tratamentul la adulți a crizelor cu debut focal. Începând cu luna mai a anului 2020, acest compus a fost pus la vânzare, înregistrând o eficacitate remarcabilă ca terapie adițională, ratele acestuia de reducere a crizelor fiind mai mari decât cele înregistrate de oricare alt medicament antiepileptic din ultimii 30 de ani. Acest lucru susține utilizarea ca add-on medication la pacienții cu epilepsie rezistentă la tratament”, adaugă specialista Clinicii Neuroaxis din București.

Însă un procent de 33% dintre cazurile de epilepsie sunt rezistente la tratamentele medicamentoase, atrag atenția specialiștii Neuroaxis.

Dr. Sandra Munteanu afirmă că, în momentul în care un pacient nu obține un control al crizelor prin două medicamente antiepileptice în doze corespunzătoare, trebuie îndrumat spre „Subprogramul de diagnostic și tratament al epilepsiei rezistente la tratamentul medicamentos” al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, în vederea evaluării prechirurgicale, în cazuri atent selecționate, cu electozi intracranieni în vederea delimitării zonei epileptogene sau explorării prechirurgicale anterior stabilirii indicației de neuromodulare prin stimulare vagală. Este important de precizat că farmacorezistența este un criteriu obligatoriu însă nu suficient pentru indicația de stimulare vagală. Evaluarea prechirurgicală și colaborarea în echipa medic neurolog-neurochirurg sunt aspecte esențiale.

Principalele simptome în crizele epileptice

Printre principalele simptome în crizele epileptice se pot enumera:

• blocarea tranzitorie a comportamentului sau limbajului;
• tresăririle la nivelul unui grup muscular, senzații de amorțeală/furnicături;
• senzația neobișnuită că totul este familiar;
• iluziile vizuale, auditive, gustative;
• palpitațiile;
• automatismele oroalimentare sau manuale;
• comportamentul hipermotor.

În afară de recunoașterea acestor simptome, este importantă secvența lor pe parcursul unei crize, fapt ce duce la o caracterizare a rețelei epileptogene. Totodată, și măsurile de îmbunătățire a calității vieții sunt esențiale pentru pacienții cu epilepsie. Printre acestea se numără susținerea și recomandarea unei comunicări deschise cu persoanele din jur, terapia psihologică sau menținerea unui stil de viață echilibrat.